Afara ninge cu fulgi mici si desi. Desi firavi, se pare ca acesti fulgisori sunt hotarati sa se aseze peste Bucuresti. Anul acesta ninsoarea abundenta ne-a ocolit orasul. Unii se bucura, altii si-ar dori o ninsoare adevarata, parca nu e iarna. Imi amintesc de iernile din copilaria mea,cu zapezile cat casa, bucuria copiilor. Strazile erau pline cu „munti” de zapada pe care parintii o adunau ca sa faca loc de trecere prin curte si pe trotuare.
Simt si acum bucuria aceea imensa pe care o traiam cand vedeam troieni de zapada care se faceau din ce in ce mai mari pentru ca ningea zile in sir fara intrerupere, o ninsoare adevarata cu fulgi mari si desi, ninsoarea aceea ca de poveste…
In acele zile parintii ne lasau sa ne jucam pe strada aproape toata ziua. Ne urcam pe troieni, ne bateam cu bulgari, ne dadeam cu saniile pe derdelus. Toti eram omuleti de zapada miscatori, plini de zapada din cap pana in picioare. Intram in casa cand eram inghetati bocna, mancam in fuga, ne schimbam hainele ude si ieseam din nou.
Parintii ne lasau mult afara, nu-mi amintesc sa ne fi imbolnavit, aveam obrajorii rosii de sanatate, ochii ne straluceau de fericire, noaptea cadeam franti de oboseala pentru ca ziua urmatoare s-o luam de la inceput.
Ca educatoare, ma bucur atunci cand afara ninge si totul e albit cu zapada. Imi place ca in acele zile sa-i scot pe copii afara si sa ma bucur impreuna cu ei . E o adevarata aventura pana cand reusesc sa-i imbrac. Ca sa nu-i ingrijorez pe parinti le dau toate hainutele pe care le gasesc la dulap. Majoritatea au hainute multe si grele, la unele iti trebuie o adevarata inginerie ca sa le asamblezi pe corpul copilului . Am transpirat pana am reusit sa-i imbrac si am constatat la final ca i-am transformat pe aproape toti in adevarati robotei care se miscau cu dificultate si respirau greu prin fularele legate la gurita.
Cand am iesit afara au facut cateva sarituri de bucurie, au avut o incercare de alergare… si atat.
Ma asteptam sa-i aud chiuind, sa bage mainile in zapada dar nu! Se pare ca erau instruiti sa nu se ude, sa nu alunece, sa nu se rostogoleasca prin zapada. Am incercat sa-i antrenez la o bataie cu bulgari de zapada dar n-am reusit. Desi era relativ cald, copiii care nu aveau manusi nici nu au scos mainile din buzunare.
Am facut cu ei o activitate didactica -observare spontana- zapada- si am ramas profund dezamagita pentru ca niciun copil nu a stiut ca zapada este facuta din APA! Vorbesc despre copii de 4-5 ani, cu parinti iubitori care se ocupa de ei si ii duc adesea la munte la schi.
Ce vreau sa spun?
-iarna imbracati copiii cu hainute usoare si comode, nu-i faceti robotei ;
-majoritatea parintilor ne roaga sa nu-i scoatem afara iarna la gradinita ;
-aveti grija sa-i scoateti afara in zilele cu zapada -nu doar atunci cand sunteti la munte si nu numai de la usa pana la masina;
-lasati copiii sa se bucure de zapada, nu le impuneti reguli care ii fac sa stea nemiscati ca sa nu se ude;
-alergati cu copiii printre fulgii de zapada, povestiti-le cum se formeaza, tavaliti-va si rostogoliti-va prin zapada ;
-faceti mici „prostioare” dorite de toti, nu uitati de copilul din voi si fiti fericiti impreuna!
-fiecare dintre noi avem amintiri din copilarie, lasati-va copiii sa aiba si ei propriile lor amintiri!
Nu sunt Comentarii