Astazi am participat la un cerc pedagogic. V-am mai scris si alta data despre aceste schimburi de experienta la nivel de sector. Acestea sunt foarte utile educatoarelor care participa cu convingerea ca vor vedea ultimele noutati in educatia prescolarilor.
Tema a fost incitanta „Copil ca tine sunt si eu si-mi place sa ma joc si mie” si s-a dorit sa ne prezinte strategii, demersuri si reusite in formarea parintilor in spiritul colaborarii si al parteneriatului, fiind o activitate de verificare de cunostinte.
Gradinita a fost foarte primitoare, a imbracat haine de sarbatoare, ne-a intampinat cu o curte impodobita cu scene din povestile : „Capra cu 3 iezi” , „Alba ca Zapada” , „Scufita Rosie” si o scena foarte frumoasa pentru micii actori. Copiii erau costumati corespunzator personajului pe care il intruchipau iar doamna educatoare purta o rochie foarte frumoasa cu crinolina pentru ca era si ea un personaj pe care copiii urmau sa il ghiceasca cu ajutorul unor indicii pe care le primeau pe parcursul activitatii.
Desi am fost anuntate ca vom vedea o sezatoare moderna copiii nu confectionau nimic, cativa parinti trebuiau sa asambleze un puzzle cu imagini din povestea Capra cu 3 iezi, puzzle pe care educatoarea emotionata l-a distribuit parintilor gata asamblat.
La inceputul activitatii, educatoarea le-a spus copiilor si parintilor ce au de facut pe parcursul intregii activitati. Au fost cateva minute obositoare , in care educatoarea vorbea ceva ce numai ea intelegea; erau vorbe multe si inutile.
Apoi, pentru ca era o activitate cu parteneriatul parintilor, o mamica a inceput sa citeasca din povestea „Capra cu 3 iezi”. Microfonul nu functiona bine, iar eu nu inteleg cum intr-o activitate de evaluare de cunostinte doamna s-a gandit sa puna o mama sa citeasca dintr-o poveste arhicunoscuta. Era foarte plictisitor si obositor. Copiii si-au interpretat apoi rolurile prin versuri invatate ca pentru serbare si recunosc au modelat vocile, au vorbit expresiv si nuantat.
Nu am inteles insa ce a insemnat adunatura aceea de povesti si personaje fara legatura intre ele.
Punctul culminant al activitatii a fost cand parintii au trimis mai multe indicii- un tablou, o rochie,un trandafir-si apoi au scris ei ce le-au spus copiii si anume ca educatoarea reprezinta pe printesa Belle din „Frumoasa si Bestia”.
Asa ca fericiti cu totii, copiii si educatoarea au format un cerc si au dansat pasii de hora mare pe muzica „O lume a basmelor”.
Ma intrebam cum se poate asa ceva si m-am uitat la copii-erau obositi , tristi, fara niciun chef, unul chiar a facut o criza nervoasa.
Veti spune ca sunt rea dar nu mi-a placut deloc-eram de-a dreptul revoltata de ceea ce vedeam. Am vrut sa vad daca numai eu gandesc asa si i-am spus unei colege:”nu mi-a placut”. Mi-a raspuns in soapta: „nici mie dar sa nu ne auda cineva”. Eu eram cea mai batrana. Erau foarte multe fete tinere care au venit sa invete ceva. Au invatat CUM SA NU FACA pentru ca aceasta activitate sper sa nu o repete niciuna dintre ele.
Noi, educatoarele , suntem intre copii ca sa-i inveselim si sa-i facem fericiti,atunci avem un sentiment de implinire profesionala si sufleteasca.
„Orice lucru prezentat copiilor nostri trebuie sa fie frumos si clar”spunea Maria Montessori.
Este laudabila ideea de parteneriat in educatie intre gradinita si parinti insa modalitatea in care ne-a fost prezentat a fost inutila si obositoare.
Nu sunt Comentarii