Sunt vorbe pline de adevar pe care le-am invatat de la parintii nostri si in care adesea ne regasim…
Ca educatoare, cel mai mult am fost atrasa de activitatile cu continut matematic. Lucrand cu copiii descopeream elemente de joc si metode atractive,astfel incat ii faceam sa fie la randul lor atrasi de aceste activitati . Si totusi…mi s-a intamplat sa fiu chemata in biroul directoarei ca sa dau expicatii parintilor unui copil care doreau sa stie de ce fac la gradinita astfel de activitati pe care ei le considerau dificile. Era vorba de compunerea si descompunerea numerelor . Gasisem o jucarie magica, o maimutica si ciorchini de banane, iar copiii trebuiau sa puna in cele doua maini ale maimutei tot atatea banane, astfel incat sa se echilibreze . De exemplu daca intr-o mana puneam 4 banane ,in cealalta putem aseza trei si una, sau doua si inca doua. Faceam exercitii in limitele 1-10 si era destul de distractiv, dar si destul de greu. Bucuria copiiilor era foarte mare atunci cand balanta se echilibra. Parintii descoperisera de la copii jocul nostru si erau incantati. Iata insa ca parintii unui copil m-au chemat sa-mi spuna ca aceste activitati ii obosesc pe copii, iar ei doresc mai mult joc la gradinita pentru ca au timp sa invete la scoala.
Mi-a fost destul de usor sa le demonstrez ca ma incadram in cerintele programei de grupa mare, dar au incercat sa ma convinga ca nu este cazul sa-i invat eu pe copii ceea ce lor li se parea dificil. Va spun sincer ca mi-a dat de gandit atitudinea lor, am inteles ca ei nu stiau ca educatoarea este un profesor pentru invatamantul prescolar, ma considerau un fel de supraveghetoare… Am continuat sa-mi vad de treaba mea, iar la sfarsitul anului toti copiii grupei erau bine pregatiti pentru scoala.
Baietelul a plecat la scoala, dar a ramas in gradinita fratele lui, asa incat ma intalneam destul de des cu parintii si cu el . Dupa un timp l-am intrebat cum e la scoala si mi-a spus ca ii place mult, E FOARTE BINE SA FII DESTEPT. Mi-a spus ca este cel mai bun la matematica, numai el si inca un coleg stie sa rezolve exercitiile, a participat la concursuri scolare si a luat premii, lui i se pare usor pentru ca a inteles de la gradinita ce ii invata doamna invatatoare acum. Parintii aprobau din cap ce spune, dar nu au spus nimic . Eu m-am bucurat sincer de succesele copilului care erau si rezultatul muncii mele. M-am convins ca am procedat bine ca mi-am continuat munca asa cum am invatat eu ca trebuie .Ma asteptam ca parintii sa mi multumeasca, sa spuna ca am avut dreptate , dar nu a fost asa, probabil ca uitasera ca m-au reclamat la doamna directoare…
Ce vreau sa spun? Totul in viata se obtine cu un minim de efort . Este bine sa-i obisnuim pe copii sa nu abandoneze lucrurile care li se par dificile.Din pacate in ultimul timp sunt multi parinti care vor sa ne impuna parerile lor in ceea ce priveste activitatea noastra profesionala, desi le lipsesc cunostintele pedagogice :programa scolara este incarcata, sunt prea multe teme pentru acasa… parca doriti sa-i facem geniali prin magie. Nu este bine sa franati elanul cadrelor didactice mai ales cand ati avut sansa sa-i gasiti pe cei constiinciosi. Lasati educatoarele sa-si faca munca asa cum au invatat ele , pentru ca la gradinita nimic nu este intamplator, totul este planificat conform Curriculumului prescolar.
Nu sunt Comentarii