Inscrierea copiilor in gradinita este facuta de catre directoare si tot ea este cea care repartizeaza copiii la grupe. Criteriul principal de repartizare este varsta copiilor:
-3-4 ani: grupa mica
-4-5 ani: grupa mijlocie
-5-6 ani: grupa mare.
Daca un parinte doreste sa-si inscrie copilul la o educatoare pe care o prefera, de obicei dorinta ii este indeplinita. Daca pe parcursul anului scolar un parinte doreste sa-si transfere copilul la o grupa paralela si are motive intemeiate, de regula doamna directoare rezolva si aceste dorinte in masura posibilitatilor.
Colectivul de copii este foarte important si va marturisesc sincer ca si noi educatoarele suntem foarte emotionate cand avem grupa nou formata.
Anul acesta chiar am fost norocoasa. Am o grupa alcatuita din copii care s-au acomodat relativ usor la programul gradinitei , nu au plans si sunt foarte interesati sa invete lucruri noi. Daca sunt in grupa 4-5 copii foarte atenti la activitati , care dau raspunsuri corecte si sunt laudati de educatoare,si ceilalti copii devin interesati de activitatea didactica. Pentru raspunsurile corecte educatoarea le da mici stimulente pe care si le doresc si ceilalti. Trebuie sa stiti ca si la gradinita, copiii care dau mereu raspunsuri corecte reprezinta un exemplu pozitiv, ceilalti vor sa-i imite, sa fie ca ei, de cele mai multe ori cauta sa stea langa ei si sa se joace impreuna cu ei, chiar ii intreaba „vrei sa fii prietenul meu?”.
In ultimul timp se duce o politica de integrare a copiilor cu probleme speciale in invatamantul de masa.
Imi amintesc ca acum 3 ani am avut la grupa 4 asemenea copii. In primele 2 saptamani am crezut ca nu rezist. Veneam acasa si plangeam. Ma simteam neputincioasa, nu stiam cum sa-mi desfasor activitatile. Nu vreau sa spun ca sunt educatoarea perfecta dar nu imi place sa ma transform in supraveghetoare, caut sa fac si eu ceva care sa-mi dea satisfactii profesionale.
Am primit ajutor de la sora mea care este psiholog si lucreaza cu copii cu dizabilitati. Mi-a spus asa: ” Daca Dumnezeu i-a trimis la tine inseamna ca tu poti sa faci ceva pentru ei.” Asta mi-a dat curaj si incetul cu incetul am inceput sa am si mici satisfactii. Recunosc, ma consultam frecvent cu ea si ma invata ce sa mai fac. Ajutorul cel mai mare insa au fost copiii ceilalti, normali care reprezentau un exemplu valoros pentru copiii cu probleme.
Dar cel mai greu a fost sa lucrez cu parintii. Acestia refuza sa accepte diagnosticul pe care il au copiii lor, refuza sa ni-l comunice si noua de teama sa nu-i excludem pe copii din colectiv.
Vreau sa ma intelegeti clar: A fost incorect ce mi s-a intamplat intrucat nu am pregatirea profesionala pentru a lucra cu acesti copii si nici nu am beneficiat de un ajutor la clasa care imi era necesar la 4 copii cu deficiente. Sa stiti insa ca la sfarsitul anului m-am convins inca o data ca DACA VREI, POTI !
Si anul acesta am la grupa 2 copii cu probleme. Parintii stiu ce au copiii lor si merg cu ei la recuperare facuta de specialisti.
Pot sa spun ca si eu m-am calit , nu mai sunt atat de speriata . Incerc sa descopar ce le place si ce le da lor satisfactii. Am descoperit astfel ca si copiii care au defecte de auz sunt ordonati,retin cu usurinta unde este locul rechizitelor , al jucariilor, le place sa construiasca , au dexteritate manuala foarte buna, fac efortul sa inteleaga ce spui si sunt buni executori.
Le-am explicat copiilor ce se intampla cu colegul lor si sa stiti ca au inteles. Imi place sa-i vad ca se joaca cu el, ca incearca sa-l ajute la nevoie. Niciunul nu a incercat sa-i dezmembreze aparatul auditiv sau sa rada de el pentru ca nu aude.
Si acesti copii sunt diamante care pot fi slefuite.
ATENTIE! Vorbim despre integrarea in grupele de prescolari numai a copiilor care nu sunt violenti si nu manifesta gesturi si miscari necontrolate.
Nu sunt Comentarii